Condeier… primul an din poveste

citind din homer

Nu știu de ce, dar niciodată nu mi-au plăcut aniversările; pînă și zilele mele de naștere au fost întotdeauna o corvoadă. Cumva, arbitrarul unor numere, care ar trebui să aducă bucurie ori chiar fericire, m-a intimidat mereu. Deși m-am surprins de multe ori așteptînd cu nerăbdare un anume hotar de timp, cu cît mă apropiam mai mult de el, cu atît îmi doream ori ca acesta să întîrzie cît mai mult, ori ca eu să mă închid în cameră, să dorm și să mă trezesc abia după trecerea sa.

continuare →

Melancolie, Schumann și o noapte de Crăciun

De sărbători, mai mult decît în oricare altă zi, pentru mine muzica devine o corabie ce mă poartă pe mările tulburi ale zilelor și ale anilor din care mi-am plămădit trecutul. Uneori, un fragment de-o negrăită frumusețe e vîntul care schimbă cursul îndepărtîndu-mă, în ultima clipă, de vîrtejurile înșelătoare ale amintirilor, ale acelui atît de otrăvit dacă.

continuare →