ispitirile și nevoințele cuvintelor

Cilibi Moise: un Nastratin Hogea uitat

Cilibi Moise

Cilibi Moise (pe numele adevărat Moise Froim) și-a primit porecla de la turcescul çelebi1 - distins, dar și negustor. Născut în 1812, a dus o viață modestă îndeletnicindu-se cu negoțul ambulant atrăgîndu-și clienții prin umorul vioi, sfătos, mușcător adeseori, un umor balcanic-oriental.

Despre el G. Călinescu nota în Istoria literaturii romane de la origini pînă în prezent :

Vînzător de mărunțișuri prin iarmaroace („Marfă ruptă gata, pe-un sfanț bucata“), geniu oral fără știință de carte, el își dicta aforismele de-a dreptul zețarului.

Iar Caragiale își amintea cu nostalgie de cărticelele lui Cilibi Moise citite-n copilărie:

O figură remarcabilă în istoria literaturii noastre sănătoase a fost, fără-ndoială, Cilibi Moise. Iată un tip în adevăr popular, și pe drept cuvînt. Acest — putem avea îndrăzneala a zice — filozof nativ trăia din comerțul ambulant de mărunțișuri, umblînd cu micul său magazin universal, din oraș în oraș, pe la tîrguri. Sosirea lui Cilibi Moise într-un tîrg era un eveniment care făcea totdeuna senzație, pentru că negustorul aducea de vînzare, pe lîngă mărunțișuri, și cîteva cărticele de aforisme foarte gustate de public. Adesea cîștiga cu literatura lui scrisă și cu bonimentul lui spiritual mai mult decît cu negustoria: nu oricine avea nevoie de mănuși, ciorapi, nasturi, gulere și altele; oricine însă trebuia să-l asculte și să ia o cărticică din Pildele și apropourile lui Cilibi Moise, vestitul în Țara Românească.

Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei mele; cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încîntătoare, pe atunci cînd începusem să știu citi, și poate nu puțină influență a avut acea citire, și dînsa, asupra spiritului meu.2

Peste zicerile lui s-a așternut praful și puțini își mai amintesc de negustorul sfătos, dar cîteva sînt la fel de proaspete și de mușcătoare ca acum un secol și jumătate.

Moartea, luînd chipul tifosului, avea să i se-arate la 31 ianuarie 1870.

  1. titlu de politeță, analog lui chir: celebiu Dumitrache; 2. distins, nobil: celebii dela Fanar AL.; 3. azi, elegant (sens mai ales popular): coconaș cilibiu; 4. Mold. bine făcut, svelt de corn. [Turc. ČELEBI] sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) XN1] 

  2. Ion Luca Caragiale, Cilibi Moise. Cîteva rinduri alese 


Citește și dă mai departe!

Martha Bibescu, frumusețea unei epoci... Stretenia

ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.