Condeier… la răscruce

În urmă cu aproape un an, apărea primul articol la adresa condeier.ro. I-au urmat paginile Facebook și Google+, dar și contul de Twitter. Un proiect la care lucrasem o jumătate de an își căuta timid calea în hățișurile lumii digitale. O aventură ce avea să-mi umple multe dintre ceasurile zilei, ceasuri în care am scris cu gîndul la voi, cititorii, dar și foarte multe ceasuri, mult prea obositoare, în care a trebuit să mă ocup de partea tehnică: administrarea site-ului ori a paginilor…

A fost o experiență unică în care s-au amestecat greutățile și stîngăciile inerente ale începutului, momentele, din ce în ce mai dese, cînd simțeam că nu mă citește nimeni și că ar trebui să renunț și greșelile pe care le făceam la tot pasul din lipsă de timp ori din cauza oboselii. Însă, încet, comunitatea Condeier a început să crească și căldura și ușurința cu care mulți dintre voi m-ați primit m-au ajutat să găsesc un sens și zilei care urma. Comentariile ori mesajele voastre au fost micul semn care-mi spunea că vă pasă. Știu că uneori am reacționat stîngaci ori cu întîrziere și că unii v-ați îndepărtat. Marele meu regret e că nu am reușit să vă fac să vă implicați mai mult — din timiditate, din neputință poate…

Astăzi, din tot ce-a fost, aș schimba graba începutului. Am înțeles, puțin cam tîrziu, că ar fi trebuit să mai aștept cîteva luni, să adun material îndeajuns, să am articolele deja scrise pentru luna ce urma. Din păcate, pe majoritatea dintre ele le-am publicat în aceeași zi în care le-am scris, după o corectură sumară. O nouă recitire m-a umplut adesea de rușine din cauza exprimărilor stîngace, banale, siropoase pe alocuri, exprimări ce uneori violau limba și spiritul ei.

Și-a mai fost ceva: sentimentul care-a crescut încet, punînd deplină stăpînire pe mine, că, cu fiecare zi care trecea, mă îndepărtam de acel Condeier pe care-l întrezărisem la început, că proiectul se transforma în ceva ce mi-era străin, că prea puțin din viziunea mea asupra lumii se regăsea în articole, astfel că am hotărît să mă opresc, să mă odihnesc un timp, să mă gîndesc la ce-a fost, dar, mai ales, la ce va fi, de va mai fi.

Mai bine de-o lună m-am frămîntat căutînd noul drum. Nu știu de l-am găsit, știu doar că acum, mi-e cu mult mai limpede ce trebuie să fac. Treptat, veți descoperi un alt Condeier, cu mult mai apropiat de mine, cel adevărat, un Condeier mai personal, și-n care rubrica Florilegiu va fi singura care nu va suferi schimbări majore. Paginile din rețelele de socializare vor deveni ceea ce ar fi trebuit să fie de la început — simple mijloace de reclamă, mai ales că Facebook pare a se transforma într-o dictatură (am avut contul suspendat cîteva săptămîni fără a reuși să fac ceva, multe din articolele publicate pe pagină n-au apărut în fluxul de știri pentru că nu am vrut să apuc pe calea publicității). Depeșa săptămînală va fi relansată și va cuprinde materiale speciale, de aceea, de nu ați făcut-o încă, vă invit să vă abonați.

Nu știu de noul Condeier vă va atrage la fel de mult, de va fi mai bun, mulți poate veți alege să plecați, știu doar că va fi altfel, că mă va oglindi cu-adevărat, aștept să-l descoperiți și să lăsați, din cînd în cînd, un semn.

Închei spunîndu-vă, în același timp, Rămas bun! și Bun venit!

Lasă un comentariu.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.