Cele mai frumoase cărți pentru copii și părinți deopotrivă

mama citind

Puține amintiri din copilărie au intensitatea unei dimineți de întîi iunie. Trebuie să fi fost o sîmbătă pentru că, nemergînd la școală, m-am trezit tîrziu. Un soare orbitor îmi inundase camera și mi-au trebuit cîteva clipe ca să mă obișnuiesc cu lumina puternică și ca lucrurile să capete contur.

Aveam vreo 10 ani, o cameră doar a mea și un birou, la care îmi făceam temele, plin cu cărți, caiete, hîrtii și nenumărate nimicuri așa cum aveau să fie pline toate birourile mele de-a lungul vieții, căci întotdeauna am crezut că dezordinea e ordinea perfectă și că doar în haos reușești să găsești imediat lucrurile de care ai nevoie. O singură privirea aruncată asupra biroului mi-a fost de-ajuns; după șocul inițial, am simțit una din cele mai puternice bucurii ale vieții: cărțile și caietele fuseseră împinse pe margine și-n golul nou apărut trona o insulă din cărți. Niciodată n-aveam să mai primesc atîtea.

Un timp nici măcar n-am îndrăznit să mă ridic din pat. Știam că nu visez, dar nici în realitate nu mi se părea c-aș fi. Părinții mei începuseră să fie din ce în ce mai reticenți față de „boala” cititului și acceptam cu greu că mi-ar fi putut face, tocmai ei, un asemenea cadou. Cît despre Moș Crăciun ori alte zîne, deși în adînc nici măcar astăzi n-am încetat să sper că măcar sînzienele mi se vor arăta într-o noapte de vară, încetaseră de mult să mai existe pentru mine.

Peste o jumătate de oră a sunat telefonul. Era mama. Voia să mă „trezească”, să mă-ntrebe de am găsit cadoul (de parcă l-aș fi putut rata) și de mi-a plăcut. Nici astăzi nu știu de-a înțeles cît de mult m-au bucurat acele cărți. Cîteva zile am uitat de școală și m-am pierdut în pădurea deasă ca un labirint în care încet, în anii ce-au urmat, s-a transformat cititul.

Astăzi, mulți ani mai tîrziu, mi-aș dori să retrăiesc bucuria acelei dimineți, deși orice încercare știu că e zadarnică. La 1 iunie voi citi însă o carte din copilărie și, ca să-mpart bucuria, vă recomand cinci care îi vor încînta cu siguranță pe puști ori pe puștoaice, dar sper că și pe cei care cred că acei ani sînt pentru totdeauna îngropați în trecut.

Am descoperit și eu cu mirare moda cărților de colorat pentru adulți, dar cred c-ar fi cu mult mai plăcut („relaxant” după cum spun unii) nu să dăm în mintea copiilor, ci-n lectura lor. Într-o ordine oarecare…

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry

N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte, nu după vorbe. Mireasma ei mă îmbăta și mă însenina. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca dincolo de bietele ei șiretlicuri, să-i ghicesc duioșia. Florile sînt atît de ciudate, dar eram prea mic ca să știu cum s-o iubesc. 1

Neapărat cu desenele autorului. De-ar fi să mă rătăcesc vreodată pe-o insulă pustie ori în măruntaiele pămîntului, mi-aș dori să nu fi uitat să iau cu mine „Micul Prinț”. O carte de-o frumusețe și de-o tristețe aparte, mai potrivită poate pentru părinți.

Cărțile cu Apolodor de Gellu Naum

Poezia e un lucru într-atît de minunat că trebuie să ne obișnuim cu ea cît mai devreme, iar cărțile lui Gellu Naum sînt printre cele mai potrivite începuturi atît pentru cei de azi, cît și pentru cei care-am fost.

„La circ, în Tîrgul Moșilor,
Pe gheața unui răcitor,
Un pinguin din Labrador.
— Cum se numea? — Apolodor.
— Și ce făcea? — Cînta la cor.” 2

Și-n unele seri, cînd ne vom ascunde în spatele oboselii refuzul lecturii, ne putem turna un pahar de vin și asculta pe Ada Milea și-al ei minunat Apolodor.

Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De frații mei din Labrador…

Aventurile lui Habarnam de Nikolai Nosov

Era odată un oraș de basm, locuit de pitici. Li se spunea pitici pentru că erau mici, mici de tot. Oricare dintre ei nu era mai înalt decît un castravete și nici acela prea mare. Însă orașul lor era tare frumos […]
Piticii erau de două feluri: prichindei și prichinduțe.3

Cum să te-oprești din citit? Cum să nu renunți la somn citind asemenea rînduri? Mai ales că-n curînd vei face cunoștință cu niște prichindei care locuiesc împreună în aceeași căsuță: Știetot, doctorul Pilulă, mecanicul Șurubel cu ajutorul Piuliță, Zahar Zaharescu Limonadă, vînătorul Glonțișor cu cățelușul Strop, pictorul Acuarelă, muzicantul Guslă, Grăbilă, Dondănel, Tăcutul, Gogoașă, Zăpăcilă, uimitorii frați Posibil și Probabil și „cel mai vestit dintre toți […] prichindelul zis Habarnam.” căruia „îi plăceau cu deosebire culorile tari”.

Copilul va descoperi o lume din care se va desprinde cu greu, iar voi, de n-ați cunoscut-o pînă acum, vă veți smulge și mai greu. Mărturisesc că de multe ori, înainte de culcare, mă-ntorc în Orașul Florilor, mă simt atît de Habarnam și aștept cu nerăbdare să zbor cu balonul.

Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara din Oglindă de Lewis Carroll

„Ce rost are o carte fără poze și fără dialoguri?”4 Așa că găsiți o ediție ilustrată care să ajute imaginația copilului, iar vouă să vă amintească de vremurile în care dintr-un simplu desen se năștea o lume, de timpul cînd să cazi în vizuina Iepurașului „era ceva absolut firesc”.

Copilul poate nu va înțelege mare lucru din poveste, dar va rămîne cu un sentiment nedefinit care nu-i va da pace și care-l va determina poate mai tîrziu să se-ntoarcă și să descopere adevărata frumusețe a cărții, frumusețe pe care, în sfîrșit, o puteți gusta cu ochii de-acum voi, părinții. Două cărți despre fetița care „a încercat să-și închipuie cum arată flacăra unei lumînări după ce lumînarea se stinge, pentru că nu-și amintea să fi văzut vreodată așa ceva.” 5

Cît despre Alice Liddell, fetița din spatele poveștii, puteți citi mai multe aici.

Enciclopedia Zmeilor de Mircea Cărtărescu

Considerat în trecut o ființă fabuloasă, asemănătoare dragonilor sau trolilor, zmeul și-a dovedit în ultima vreme, grație celor mai bine de douăzeci de exemplare vii și a numeroaselor fosile, realitatea biologică.6

Un veritabil tratat despre lumea fabuloasă a zmeilor: anatomie, rase, geografie, istorie, arme, economie, civilizație, limbă, științe, artă și literatură. O carte ce-i va fascina cu siguranță pe copii: vor învăța toate speciile de zmei așa cum unii le învață pe cele de dinozaur. Între altele aflăm că zmeii au un organ de simț prințesoreceptor și unul voinicoreceptor. O carte scrisă de unul din marii noștri scriitori de azi, într-un limbaj contemporan, jucăuș și ademenitor:

foarte tînăra zmeoaică Vasiliska […] nu se mai sătura să tot adune, în sufletul ei încăpător ca o visterie regală, forme și culori, sunete și adieri, vești din lumea largă și minuni ale închipuirii.7

Operele alese ale lui T. S. Spivet de Reif Larsen

Carnetele mele erau organizate pe culori. Cele albastre, înșiruite frumos de-a lungul peretelui de sud al camerei mele, erau rezervate „Hărților cu Oameni Care Fac Chestii”, spre deosebire de carnețelele verzi de pe peretele dinspre est, care conțineau hărți zoologice, geologice și topografice, sau de cele roșii de pe peretele dinspre vest, în care inventariasem anatomii de insecte în caz că mama, Dr. Clair Linneaker Spivet, avea să-mi solicite vreodată serviciile.”8

„Operele alese…” e o carte pe care mi-aș fi dorit s-o citesc în copilărie, căci, deși trebuie să mărturisesc că m-a prins cu totul și la vîrsta de-acum, atunci aș fi trăit-o cu siguranță. O carte în care cuvintele și desenele se îngemănează într-o experiență unică — e jurnalul de călătorie al unui puști de 12 ani care, primind un telefon din partea Institului Smithsonian prin care e anunțat c-a cîștigat prestigiosul premiul Baird, hotărăște să plece, pe ascuns, la Washington ca să-și ridice premiul, o călătorie ce se transformă într-o veritabilă epopee americană.

Recomandarea lui Stephen King spune tot ce se poate spune în cîteva cuvinte despre carte: „Iată o carte care face imposibilul: îi combină pe Mark Twain, Thomas Pynchon și pe Little Miss Sunshine. Romanele bune îți țin companie; dar cele mari sunt ca un cadou pentru cititorii care au norocul să le găsească. Cartea asta e o comoară.”

&

Acestea, multe ori puține, au fost alegerea mea de astăzi, dar sînt și altele pe care aș fi putut să le-amintesc; pe unele însă trebuie să le fi uitat cu totul. E vreme și pentru acelea, mai ales că de multe ori îmi spun că-n cărțile copilăriei se ascunde misterul vieților noastre de mai tîrziu.

________

  1. Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț, trad. Benedict Corlaciu, Editura Ion Creangă, 1996, București
  2. Gellu Naum, Apolodor, un pinguin călător, Editura Ion Creangă, București, 1988
  3. Nikolai Nosov, Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, Editura Ion Creangă București, 1985, p. 5
  4. Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara din Oglindă, traducere de Antoaneta Ralian, Editura Univers, București, 2007, p. 11
  5. Ibidem, p. 16
  6. Mircea Cărtărescu, Enciclopedia Zmeilor, Editura Humanitas, București, 2010, p. 10
  7. Ibidem, p. 102
  8. Reif Larsen, Operele alese ale lui T. S. Spivet, trad. Bogdan Perdivară, Editura Vellant, București, 2011, pp. 3-4

Opinii