despre ispitirile și nevoințele cuvintelor

Gînduri la sfîrșit de an și cele mai citite articole în 2017

În realitate, timpul nu are despărțituri, la începutul unei luni sau al unui nou an nu există nici tunete, nici furtuni, nici sunete de trîmbițe, și chiar și în zorii unui secol numai oamenii sînt cei care trag cu pușca și sună din clopote.

scria Thomas Mann în Muntele vrăjit, dar, deși în absolutul științific cuvintele sale sînt întru totul adevărate, omenescul din noi are nevoie de praguri, de răspîntii la care să ne tragem pentru un timp sufletul, să răsucim pe toate fețele drumul de pînă atunci, să ne convingem, pentru a mia oară, că am făcut alegerea corectă, apoi să ne ridicăm și să pornim, la fel de încrezători și de inocenți ca niște copii, prin hățișurile de nepătruns ale vieții.

2017 a fost pentru mine unul dintre cei mai interesanți și mai obositori ani de pînă acum, aproape în totalitate definit de aventura Condeier, dar, cum în ianuarie urmează cea dintîi aniversare, amîn pentru atunci istoria ei.

Am citit, nu cît mi-am dorit, am scris, aproape în totalite doar pentru site, m-am rătăcit uneori pe poteci părăsite, în păduri ce de la an la an sînt tot mai rare și mai puține, într-un cuvînt, am viețuit. De-o vreme am încetat să mai urzesc planuri pentru viitor, așa că orice poteci și orice hățișuri îmi va aduce anul ce vine le voi primi cu încîntarea și mulțumirea de a fi încă trăitor, rătăcitor printre voi.

Cum cel mai important eveniment din 2017 a fost, pentru mine, Centenarul Dinu Lipatti, primiți, alături de urările mele de bine și de mulțumirile pentru că mi-ați fost alături și pentru că, atunci cînd mi-a fost greu și m-a bîntuit gîndul renunțării, căldura cu care m-ați acceptat m-a făcut să nu mă opresc, un mic cadou — un vals de Chopin în interpretarea inegalabilului pianist, poate cel mai mare al secolului XX:

Frédéric Chopin — Valsul nr. 2 op. 34 în la bemol major, la pian: Dinu Lipatti, înregistrare din 24 septembrie 1947 (via The Piano Files)

Și cum orice sfîrșit de an are nevoie de aduceri aminte, chiar dacă grăbite, am adunat pentru voi cele mai citite articole din 2017. Iată-le, în ordinea care au apărut:

Magda Isanos: „Sufletul meu… pîine la popas”

reveria

Unii zic c-ar fi un adevărat blestem morțile atît de tinere ale poeților români: Vasile Cârlova, Iulia Hașdeu, D. Iacobescu, Ștefan Petică, Nicolae Labiș, Cristian Popescu… Morți ce-au întrerupt voci care, în unele cazuri, abia se acordau. Alții cred că acesta ar fi destinul poetului: avînd o altă viziune asupra lumii, intensă și necruțătoare, poetul arde…

continuare →

Cinci cărți care nu m-au lăsat să dorm

carti

Cu toții avem nopțile noastre de nesomn. Unele născute din boală, altele din prea multă grijă, altele din neliniști cărora, deși nu le găsim explicații, nu ne putem împotrivi; multe aduse de diferitele sărbători ale trupului, unele de muncă și destule de marile suferințe ce ne sînt hărăzite de-a lungul drumului. De-avem noroc, cîteva dintre…

continuare →

„Cînd am să plec din lume n-au să mai fie flori”: Omar Khayyam despre viață, iubire și moarte

Omar Khayyam

Legenda spune că-n a doua jumătate a secolului al XI-lea, la Nișapur, în Persia, trei învățăcei se leagă prin jurămînt să se ajute reciproc de unul dintre ei va reuși în viață. Se despart și destinul îi aruncă în vîltoarea lumii.

continuare →

„Elogiul satului românesc”: discursul de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga

Ludovic Bassarab sat

În 1936, Lucian Blaga a fost primit în Academia Română și urma să rostească discursul de recepție într-o ședință solemnă. Anul următor, în luna mai, poetul scria familiei aflate la Berna: Ziua mare e marți, dup-amiază. Regele și-a ales, din cele trei discursuri de recepție, pe al meu, spre prezidare. Toată lumea socotește aici acest lucru ca…

continuare →

Kafka despre cărțile pe care ar trebui să le citim

Franz Kafka

Unul dintre cei mai mari scriitori ai tuturor timpurilor, Franz Kafka (3 iulie 1883 – 3 iunie 1924), a trăit aproape în anonimat, rareori părăsind Praga, orașul cu care a ajuns să se identifice, publicînd doar cîteva povestiri („Verdictul”, „Metamorfoza” ori „Colonia penitenciară”), mereu nemulțumit de ceea ce scria. Abia după moarte, adevărata dimensiune și valoare a…

continuare →

Cehov despre cele opt însușiri ale oamenilor bine crescuți

Anton P. Cehov

Hățișurile vieții moderne, cu toate nălucirile și ispitele ei, ne fac de multe ori să uităm ceea ce este cu adevărat important, ne încurajează să ne plîngem cu fiecare ocazie și peste măsură, să ne căutăm justificări absurde ori să credem că singurul nostru țel în viață este căutarea, cu orice preț, a fericirii, deși, în…

continuare →

Larousse, istoria unui dicționar și o poveste personală

Semănătoarea

„Acum știi să citești. Caută în dicționar!” obișnuiau să-mi spună mama, tata și oricine se mai întîmpla să fie prin casă, în primii ani de școală cînd îi sîcîiam cu întrebările legate de cuvintele neînțelese pe care le întîlneam în nesfîrșitele mele lecturi. Unele erau noi și pentru ei, dar pe altele, deși le cunoșteau…

continuare →




ADAUGĂ UN COMENTARIU

Cîmpurile marcate cu * sînt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată. Acest site folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor.
Comentariile sînt publicate după aprobarea acestora de administratorul site-ului.