Simion Florea Marian: Postul Mare e ca o pădure care n-are capăt

În Sărbătorile la români1, referindu-se la cea mai mare sărbătoare de peste an și povestind despre timpuri ce-atunci trebuie să fi părut eterne, deși viermele schimbării rodea tăcut de mult, Simion Florea Marian scria:  „În scurt zis, fiecare are partea sa de ocupațiune și grijire, fiecare caută a nu rămînea în urma altora, ca nu cumva mai pe urmă să fie luat în rîs și batjocură, iar Sfintele Paști să-l surprindă ca pre un neom între oameni.”2

continuare →

Înșir’te mărgăritari: „Fără ea” de Dante Gabriel Rossetti

Dante Gabriel Rossetti - Blessed Damozel

Pictor, poet și traducător Dante Gabriel Rossetti, născut la 12 mai 1828, a fost fondator și reprezentant de seamă al Frăției Prerafaelite. Fondată în 1848 de Rossetti, William Holman Hunt și John Everett Millais, Frăția a apărut ca o mișcare împotriva picturii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ca un refuz al reproducerii mecanice pe care cei trei o vedeau în operele artiștilor de după Rafael și Michelangelo. Numele de prerafaeliți pe care și-l vor asuma va fi un omagiu adus simplității și purității cu care natura era reprezentată în arta italiană dinaintea lui Rafael.

continuare →

Lenevia: plăcere și mod de viață într-o lume obsedată de muncă

„Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănînce”, „muieți-s posmagii”, Greierele și furnica, Fata babei și fata moșneagului, Cenușăreasa, tot atîtea povești și îndemnuri despre cum lenea e rea și despre cum cei care-o practică sînt niște părți nefolositoare și împovărătoare ale societății. Viața înseamnă muncă, iar munca înnobilează și îmbogățește ni se spune de cînd nici nu ne-am dumirit prea bine ce e aici ori care ne e rostul în acest aici. Ni se explică destul de repede că destinul nostru e goana continuă în căutarea mai binelui, a plinului, multului, a îndestulării și a îmbuibării, deși, înlăuntru nostru, mai toți disprețuim această alergătură și ne simțim acasă mai degrabă întinși pe spate pe-o pajiște, la umbră, privind cerul într-o după-amiază de vară, fără gînduri, într-o pierdere de sine fără sfîrșit.

continuare →

Înșir’te mărgăritari: „Să nu te-ngîmfi tu Moarte” de John Donne

Hugo Simberg Gradina Mortii

În timpul domniei reginei Elisabeta I (1558–1603) și-n zilele regelui Iacob I (1603–1625) s-au făcut auzite unele din cele mai strălucite voci ale literaturii engleze: Edmund Spenser, Christopher Marlowe, Thomas Kyd, Ben Johnson, Francis Bacon ori William Shakespeare. În 1611 apare și traducerea Bibliei, cunoscută ca Versiunea Regelui Iacob, din limba căreia, într-un fel sau altul, își va extrage seva întreaga literatură engleză.

continuare →